Un sector de dezvoltare – agricultura românească şi investiţiile în România
Romania are cel mai mare suprafata agricol din EU.
Suprafaţa de 15 milioane hectare deţinută de România este cea mai mare suprafaţă agricolă utilă din Europa. Circa 41% din angajaţi lucrează în agricultură - în ţările vestice media este de 3-5%. Productivitatea este slabă: câştigurile actuale la hectar sunt cele mai slabe din Europa de Est. Acest lucru este urmarea unei proaste repartiţii a suprafeţelor: câţiva latifundiari posedă suprafeţele cele mai mari, cei mai mulţi ţărani posedă doar suprafeţe mici. Ca şi înainte subvenţiile se duc către întreprinderi de stat nerentabile. Procentul de creştere a animalelor s-a redus - ca şi în cele mai multe dintre statele Europei Centrale şi de Est - la 7%. România este unul dintre marii producători agricoli europeni. Bărăganul se evidenţiază prin marile culturi de cereale. Producţiile de lapte, carne de porc, carne de pasăre şi de mere sunt concentrate în regiunile vestice. Producţia de carne de vită este concentrată în centrul ţării, în vreme ce producţiile de fructe, legume şi vinuri cuprind aria centrală, întinzându-se spre sudul României. România este un mare producător pentru multe produse agrare şi-şi extinde actualmente industria forestieră şi a pescuitului. Implementarea îmbunătăţirilor şi Acordul GATT runda Uruguay au adus creşteri în sectorul agricol al economiei.
România se situează pe locul 11 în lume între producătorii agricoli şi pe locul 6 între exportatorii agricoli. Cu toate acestea, exporturile sale sunt destinate 75% către celelalte state ale Uniunii Europene. Cereale, carne de vită, carne de porc, de pasăre şi produse din lapte - acestea reprezintă principalele produse de export. Exporturile agricole US către România, însumând anual circa 200 milioane USD, contau în principal din boabe de soia, furaje, animale marine comestibile şi produse la solicitarea consumatorilor, în special alimente gen snacks şi nuci. Exporturile României către SUA constau în principal din brânză, produse procesate şi vin. Acestea se ridică la peste 150 milioane USD anual.
Sectorul agricol românesc depinde foarte mult de ajutoarele Comisiei Europene, care declară $1bn. Politica guvernamentală specifică, cum ar fi reclasificarea nedorită a vinurilor franţuzeşti ca „aliment pentru sănătate", pentru a evita TVA-ul, merge pe o cale lungă de a cauza un sector intern emergent.
România este şi unul dintre cei mai mari exportatori din lume pentru produse agricole, în special grâu şi alte cereale. România este un exportator principal de produse agricole în SUA, dar şi în Europa şi Asia de Est. Aşa cum s-a întâmplat şi la alte popoare, procentul de populaţie şi GDP ocupate în agricultură a fost în excedent drastic în secolul 20.
Aproape jumătate din România, în jur de 20 milioane de oameni trăieşte la ţară, şi o treime din forţa de muncă dobândeşte câştiguri din agricultură. Spre comparaţie: în Germania cifra este de 3%. Conform datelor oficiale, şomajul în România se situează la cifra de 6%. Este însă de luat în seamă faptul că şomajul ascuns este mult mai ridicat, căci mulţi lucrători de la ţară nu sunt înregistraţi şi asigurarea individuală este ridicată.
Diferenţe structurale mari
Structura întreprinderilor prezintă o mare diversitate, există atât întreprinderi agrare foarte mici cât şi mari. Peste jumătate din suprafaţa agricolă utilă este exploatată de familii pentru propria întreţinere, cu mâna, cu calul şi maşini învechite. Ca mărime, o întreprindere familială, situată mai ales în zona muntoasă centrală şi de nord a României, ocupă circa 1,8 ha. Întreprinderile mari sunt situate mai ales în sudul ţării şi au suprafaţă medie de 270 ha fiecare. Există unele care posedă şi mai multe mii de hectare. O evoluţie importantă este că, datorită preţurilor mici de circa 600 până la 1800 EUR pe hectar, funcţie de regiune, tot mai multe suprafeţe au fost cumpărate de întreprinzători străini.
În special investitorii italieni, britanici şi austrieci au descoperit terenurile. Pe aceste suprafeţe se găsesc cele mai moderne maşini vesteuropene, în contradicţie cu agricultura tradiţională a micilor agricultori, făcută cu plugul şi calul.
Retrocedarea terenurilor nu s-a încheiat până azi şi nici nu a avut loc deocamdată o reformă pământului sau o reorganizare a cadastrului.
Agricultura ecologică - mai mult decât exploatare intensivă
În ceea ce priveşte sărăcia din România, în străinătate domneşte opinia că micii agricultori din România nu au bani pentru îngrăşăminte şi totul se produce deja ecologic. Acestei impresii i s-a opus totdeauna Wolfgang Raddatz, care a venit de şase ani în România pentru a-i învăţa pe tineri despre agricultura ecologică, în loturi experimentale. „Mulţi oameni gândesc că întreprinderile extensive ale micilor agricultori funcţionează per se. Aceste spuse se aplică desigur regiunilor muntoase", spune inginerul agricol din Germania, care între timp se simte acasă în satul Boiu de lângă Sighişoara/ Schässburg. „Cu toate acestea, economia biologică se deosebeşte de ceea ce practică aici ţăranii. Lipsesc cunoştinţele de specialitate în ceea ce priveşte producţia plantelor şi creşterea animalelor, pentru a lucra realmente durabil." Sunt foarte puţin răspândite de ex. succesiunea culturilor, aşa cum se prevede în agricultura ecologică, împrăştierea regulată a bălegarului pe câmp sau cultivarea de plante pentru formarea bazei terenului. Este foarte greu să găseşti grajduri luminoase şi aerisite - cele mai multe sunt ca nişte pivniţe întunecate, adesea bălegarul şi urina animalelor se scurg în stradă, şi de aici în pârâie. Între timp, vecinii sceptici ai loturilor experimentale au observat că plantele cresc bine pe sol, vacile dau lapte mult şi agricultura biologică poate creşte calitatea şi cantitatea produselor agricole - iar asta fără îngrăşăminte sintetice sau alte produse scumpe de protecţie a plantelor. Agricultura ecologică există încă din 1989 în România. În 2005, conform datelor Ministerului Agriculturii au fost cultivate 110.400 ha conform directivelor ecologice (v. fig. 1), ceea ce corespunde unui procent de 0,75% din suprafaţa totală agricolă a ţării. Cam 25% din întreaga suprafaţă ecologică se foloseşte pentru cultura cerealelor, a oleaginoaselor. Circa 45% din suprafeţele ecologice reprezintă păşuni. În creşterea de animale bio semnificative sunt producţia de lapte de oaie şi de vacă pentru producerea de brânză, creşterea albinelor şi a găinilor pentru ouă. Importantă este şi colectarea ecologică certificată a fructelor de pădure, ierburilor aromatice şi medicinale. Certificarea şi controlul se fac - pe lângă multe alte organisme de control străine- de către două organe situate în România: S.C. Ecoinspect SRL (Cluj) şi Biocert (Bucureşti).
ir. Freddy M.E. Jacobs
Managing Director
PBS Worldwide BVBA
Brusselsesteenweg 81
9050 Ledeberg
Belgium
0032478/331799 - 0478/331.799
www.pbsworldwide.com
Ambassador for the Vlerick Alumni to Romania